PLAN PATRU a fost gândit ca spațiu transformativ, în care moștenirea întâlnește prezentul, stimulând constant o comunitate îmbogățită prin artă, cultură și forme participative de învățare continuă.

Implementat în spațiul și contextul istoric al unei vile de patrimoniu restaurate, PLAN PATRU funcționează ca o platformă care leagă creatorii și profesioniștii culturali cu comunitățile de interes. Viziunea noastră s-a născut din reflecția asupra potențialului artei și al culturii de a fi unelte pentru educație și schimbare la nivel societal. Celebrăm bogăția patrimoniului prin integrarea vocilor diverse și a perspectivelor care formează lumea de azi.

Prin programul de acțiuni culturale atent gândite, invităm publicul să relaționeze cu trecutul, prezentul și viitorul în moduri semnificative și transformative.

Navigând printre complexitățile și provocările cele mai actuale, spațiul nostru servește drept indicator de posibilități. Prin colaborarea cu artiști, lucrători culturali și lideri de comunități, căutăm să generăm conexiuni semnificative, provocând dialogul dintre generații și nișe. Credem în puterea culturii de a ne aduce împreună, inspirând și generând schimbări.

Programează o vizită pentru a explora Casa din strada Plantelor nr. 4, un edificiu-mărturie al practicilor și rafinamentelor arhitecturale din ultimii ani ai secolului XIX. Vei descoperi o reședință cu o arhitectură interioară unică, care poate găzdui evenimente private și inițiative culturale cu valoare educațională.

Planifici un eveniment de brand sau ai o idee de proiect cultural de scurtă sau lungă durată? Hai să discutăm!

Contactează-ne pentru rezervări sau colaborări la adresa contact@planpatru.ro.

Clădirea din strada Plantelor nr. 4 este un edificiu-mărturie al practicilor și rafinamentelor arhitecturale din ultimii ani ai secolului XIX. Pentru a ni se reda în frumusețea emblematică, casa a trecut printr-un proces de restaurare meticulos, servind drept reper de bune practici și catalizator al culturii și artei în comunitatea pe care iși propune să o adune. În sensul valențelor și încărcăturilor pe care le poartă, imobilul poate fi înțeles ca vehicul al narațiunilor istorice și artistice, în prezent în plin proces de explorare și extindere. Misiunea noastră este de a transforma acest spațiu într-o rezidență culturală vibrantă, atrăgând în jurul său o comunitate de entuziaști angajați în celebrarea patrimoniului, interesați, în același timp de posibilitățile timpurilor noastre.

Imobilul de pe strada Plantelor nr. 4, parte a Mahalalei Mântuleasa la sfârșitul secolului XIX, este compus din două clădiri: casa principală și un corp secundar, fostele grajduri. Construită în 1891, casa principală reflectă stilul eclectic al vremii, cu influențe clasice și baroce, evidențiate prin fațadele detaliate și ornamentația complexă. Un tei bătrân tronează în mijlocul curții, iar grădina, menținută într-un stil simplu și deschis, permite trecătorilor să admire casele din zonă.

Proprietatea, inițial deținută de căpitanul Dimitrie Pandele, a suferit o extindere în 1897, adăugându-se grajdurile și o nouă cameră la casa principală. Stilul arhitectural al casei principale este tipic pentru locuințele burgheze izolate de la sfârșitul secolului XIX, cu fațete poligonale, o intrare impunătoare, ferestre bogat decorate și o mansardă cu două ferestre arcuite, încadrate de ornamente elaborate.

Corpul secundar, cu turnul său mai înalt, este un reper vizual al străzii Plantelor și se aliniază stilului dependențelor burgheze, cu fațade policrome și detalii din lemn aparent. Gardul original din fier forjat și porțile păstrate adaugă un plus de autenticitate ansamblului.

Restaurarea recentă a încercat să conserve cât mai mult din compoziția originală a curții, inclusiv pavajul, teiul central și bazinul cu apă, elemente tipice grădinilor bucureștene de la sfârșitul secolului XIX.

Interiorul locuinței surprinde prin bogăția și diversitatea decorațiunilor. Fiecare cameră este decorată într-un stil propriu, cu picturi murale în ulei, profile decorative din ipsos, sobe, lambriuri și vitralii. Picturile murale, semnate de Franz Eichele în 1891, adaugă un plus de valoare artistică.

Descoperirea, consolidarea, protejarea, conservarea și restaurarea locuinței căpitanului Dimitrie Pandele din str. Plantelor nr. 4, monument clasa B, construită în 1891, extinsă în 1897, constituie un caz benefic de recuperare a unui patrimoniu mai puțin cunoscut și, din păcate, subestimat încă, din istoria arhitecturală și artistică a Bucureștiului. Proiectul aduce în prim plan un model de locuire reprezentativ pentru o anumită categorie socială, într-o anumită perioadă de timp, din care mai există exemplare foarte rare. Operațiunile de intervenție au condus la recuperarea unui obiect arhitectural autentic, ce constituie o mărturie a unui mod de viață și a unui model cultural reprezentativ pentru perioada Bucureștiului de sfârșit de secol XIX – locuința burgheziei mijlocii, mai modestă decât casele de pe Calea Victoriei, dar realizată în moda epocii.

Accesează butonul de mai jos pentru a descoperi povestea încăperilor într-un studiu mai amplu. Pentru rezumat, continuă lectura.

Text: arh. Cristina Woinaroski

Vestibulul de intrare numit în epocă și antreu, datează din anul 1897, fiind o extindere a locuinței realizată în paralel cu construirea grajdului. S-a păstrat până în zilele noastre numai decorația pereților, descoperită sub straturile de zugrăveli cu ocazia restaurării casei : o pictură în ulei dispusă în panouri cu chenare pictate în culori roz pal și oliv deschis, prezentând central compoziții ornamentale formate din vrejuri de viță-de vie.

Holul central, de formă octogonală, constituie una dintre piesele principale ale casei. Prin multitudinea și prețiozitatea finisajelor folosite, este conceput ca zonă atât de primire a invitaților, cât și de reprezentare a proprietarilor. Suntem în fața unui spațiu ascendent, monumental prin prețiozitatea stucomarmurei, prin finisajul decorativ al pereților, friza superioară de formă concavă reprezentând succesiunea a opt muze ale artelor profilate pe un fond albastru, totul culminând cu luminatorul octogonal, aflat în centrul plafonului, elementul dominant al camerei. Întreg spațiul este vibrat și de prezența ușilor în câte două canate, cu tăblii pictate: portrete de femei din diferite zone ale globului în medalioanele centrale și buchete bogate de flori în panourile superioare și inferioare. Atrag atenția frontoanele de deasupra ușilor, din ipsos pictat în imitație de fildeș, înfățișând cele patru anotimpuri reprezentate prin alegorii idilice cu putti.

Biroul era prima camera pe partea stângă, cum se intră în holul central. În urma efectuării sondajelor stratigrafice a rezultat că toți pereții și plafonul mai păstrau sub straturile de vopsea pictura originală realizată în ulei. În urma restaurării, a ieșit la iveală întreaga decorație originală : o imitație de lambriu în trompe l’œil în partea inferioară și o imitație de tapet realizată cu șablonul, încadrată de chenare pictate în partea superioară, totul în nuanțe de verde și oliv. Scafa perimetrală și plafonul păstrează profilaturile originale, pictate în cromatica pereților.

Salonul este încăperea cea mai mare ca suprafață și înălțime. Din decorația spațiului nu s-a mai păstrat decât plafonul original, decorația parietală fiind pierdută în decursul timpului. Plafonul este încadrat de o scafă perimetrală din stuc pictat în tonuri pastelate, reprezentând frunze de acant, iar în oglinda lui se poate admira o ghirlandă ovală de frunze și flori pictată pe un fond de culoare crem. În nișa concavă a salonului s-a păstrat soba originală cu cahle din faianță albă, asemănătoare sobelor Meissen sau Hardmuth din epocă, fără a avea însă vreo inscripție.

Dormitorul ocupa un loc important în planimetria locuinței, fiind dispus, împreună cu salonul, către str. Plantelor și având ferestrele pe fațada principală. Din punct de vedere al valorii istorice și artistice, este piesa cea mai importantă a casei, datorită păstrării plafonului unicat, care prezintă semnătura pictorului autor de naționalitate germană, F. Eichele, și anul realizării 1891, an ce corespunde cu anul transcris în exterior pe fațada către str. Plantelor. Plafonul reprezintă o scenă alegorică pictată în ulei, încadrată într-o ramă de stuc de formă compusă, ce are un model de profile împletite, ritmate de bumbi auriți. În centrul compoziției, o divinitate feminină cu aripi în care o recunoaștem pe Aurora, zeița dimineții, plutește pe un cer albastru-azur specific zorilor zilei, înconjurată de putti ce țin ghirlande de trandafiri. Decorația pereților, acoperită de humă în decursul timpului și descoperită datorită sondajelor făcute, se compune din panotări pictate în ulei ce prezintă un tipar de flori și frunze pictat cu șablonul pe un fond bleu, ce se dorește o imitație de tapet, încadrate de chenare înalte de culoare bordo.

Sufrageria este camera a cărui interior a fost recuperat în cea mai mare proporție prin restaurare. La începutul proiectului, toți pereții și plafonul erau zugrăviți în alb. Se mai păstrau încă lambriul perimetral înecat în vopsitorii maro închis, profilele din stuc ale plafonului și un vitraliu original la supralumina ferestrei ce se deschidea către curte. În urma sondajelor stratigrafice s-a descoperit designul original al camerei conservat aproape intact sub straturile de vopsea. Astfel, pereții păstrau deasupra lambriului existent pictura originală în imitație de tapet de culoare verde cu un model recurent al florii de crin, încadrată de chenare pictate în imitația lemnului de stejar, ducând cu gândul la un lambriu. Plafonul casetat conserva pictura inițială, o imitație a unei machetării din esențe de lemn de stejar și mahon. Având modelul original al vitraliului păstrat la supralumina ferestrei, s-a optat pentru refacerea lui și în partea inferioară, în aceeași tehnică, model și culori, reîntregindu-se astfel compoziția întregii ferestre. Lambriul original a fost restaurat, fiind completat și curățat de straturile de vopsea, ceruit și adus la culoarea naturală a lemnului de stejar, îmbinându-se perfect cu culoarea picturii chenarelor de la pereți.

Camera orientală, numită în planurile autorizației de construire din 1891 și odaea, constituie una dintre surprizele plăcute ale casei, descoperindu-se sub straturile de vopsitorii decorația originală pictată în ulei a pereților și plafonului. Prin natura profilaturilor de stuc, prin tipul și cromatica decorației pictate, această odae se înscrie în stilul camerelor de factură orientală, prezente în locuințele luxoase bucureștene începând cu (aproximativ) deceniul al optulea al secolului al XIX-lea. Parte a eclectismului istorist din epocă, aceste camere decorate în stil oriental aveau în general funcțiunea de fumoar, ceea ce ne face să credem că este și cazul odăii, amplasate nu întâmplător în vecinătatea sufrageriei.

Sera, orientată către grădină, a fost spațiul cel mai transformat, care a avut cel mai mult de suferit în decursul timpului. În urma sondajelor stratigrafice efectuate la pereții interiori din această cameră, zugrăviți în alb, a rezultat existența unei picturi specifice serelor existente în locuințele luxoase de la sfârșitul secolului al XIX-lea și anume reprezentări de crengi cu frunze și flori încadrate de un caroiaj ce imită grilajele metalice sau din bambus ale unei verande. În exterior, la începutul proiectului, ne confruntam cu existența unui corp parazitar, ce părea adăugat și care făcea o notă discordantă cu plastica celorlalte fațade. Ținând cont de pictura descoperită în interior, s-a optat pentru demolarea pereților exteriori ai corpului parazitar zidiți cel mai probabil în anii 1950, odată cu naționalizarea casei. Prin proiect s-a propus realizarea unor vitrine cu compoziții eclectice inspirate din stilul casei, în maniera caracteristică vitraliilor serelor prezente în locuințele sfârșitului de secol XIX.

Camera către str. Pictor Alexandru Romano constituie o extindere a casei realizată șase ani mai târziu, în 1897, odată cu construirea corpului anexă cu funcțiune de grajd. Din decorația originală s-a păstrat numai plafonul format din casete octogonale bogat ornamentate și soba de factură Art-Nouveau. Decorația pereților, dacă a existat, nu s-a menținut până în zilele noastre.

Spațiile din subsol și mansardă sunt tratate într-o arhitectură de interior modernă, păstrându-se elementele originale importante.

Subsolul a fost recuperat prin curățarea și păstrarea cărămizilor aparente de la pereții și plafoanele din bolțișoare de cărămidă pe grinzi metalice. Pentru finisajul pardoselii subsolului, s-a optat pentru un beton aparent de culoarea grej. S-a ales un sistem special de iluminat arhitectural modern care să pună în valoare arcele și bolțile originale.

Scările interioare din lemn dinspre parter către subsol și mansardă, degradate și care nu mai corespundeau normelor actuale, au fost înlocuite cu două scări metalice moderne, cu parapet din sticlă și beton aparent ca finisaj al treptelor.

Mansarda a fost igienizată, toate compartimentările din paiantă fiind înlocuite cu compartimentări ușoare din gips carton. Plafoanele drepte ale camerelor, realizate pe o structură din lemn cu un rabiț din șipci și stuf, au fost desfăcute, lăsându-se aparentă geometria acoperișului. Un detaliu special asupra căruia atragem atenția este luminatorul din sticlă laminată și securizată montat în pardoseala mansardei peste luminatorul de deasupra holului central, astfel încât, în prezent, este vizibil și extradosul luminatorului original.

COMING SOON